Sarea si piperul vietii

.. ca de miere nu sunt bani

Masuri anti/fento criza May 20, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 11:11 pm

Pe fondul unui inalt nivel de turbulente sociale, se intampla ca vine data de 21 mai, cand se sarbatoreste Sf. Constantin Si Mama lui Elena, sau mai pe scurt.. e my name day nah! bun, desi nereligioasa din fire cum sunt, nu pot spune pas unor mici atentii in aceasta zi (muahahahahahaha!!!). Dar daca totusi e ziua mea,  m-am gandit ca nu ar strica sa imi montez un set de idei anti criza pe care mi-as dori sa le respect cu rigurozitate! Mhm! Am zis!

1. Voi cumpara doar 75% dintr-o cutie de bomboane, cealalta parte de 25% o voi pune inapoi pe raft.

2 Voi face asemenea si cu sampania, basca o sa dau de la mine un recipient si o sa il pun inapoi pe raft, plin cu 25% din sampania luata.

3. Voi lua un taxi si nu voi lasa bacsis deoarece acesta constituie de obicei 25% din valoarea cursei.

4. Voi servi colegii in pahare taiate 25%, partile ramase alcatuind un pahar intreg, reusind astfel sa produc 5 pahare din 4, fix cate imi trebuie :)

6. Voi taia norma de munca cu 25%, reusind sa salvez 25% din curentul folosit.

7. Voi merge apoi la Drive In Cinema cu Kiddo unde vom consuma 75% din popcorn si vom imparti ce ramane cu vecinii de langa si ne vom uita la fix 75% din film, economisind astfel niste timp.

8. Vom dormi cu 25% mai mult, astfel incat vom limita consumul de utilitati la 75% din norma uzuala din fiecare zi.

9. Kiddo ma va aduce spre casa pana la fix 75% din drum, economisind astfel benzina.

10. Voi vorbi cu 25% mai putin decat de obicei, pentru a economisi aerul.

Well this should do :D sa nu spuneti ca nu m-am pregatit de criza :) ))))

La multi ani!

 

Les Babettes stiu ce viitor are patria May 4, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 11:45 am

Si era JEh zilele trecute prin metrou. Prinde loc pe scaun, ca ea intra tarziu la servici si e happy ca la iancului e liber.. si se aseaza pe un rand, pe penultimul loc de langa usa. Langa ea o babette. Si incepe tanti aia sa se ute asa ciudat in directia ei si sa dea marunt din buze. JEh de obicei nu asculta ce zic oamenii prin metrou pentru ca o enerveaza si pentru ca nu o intereseaza nici ce zic cocalarii. Asa ca are prietenul bun, pe numele lui de botez IPod, in dotare. In concluzie nu auzeam ce zicea babette cu o incruntare aspra pe moaca.. am reusit sa citesc pe buzele-i incretite cuvantul rusine. Dar cand m-am ridicat de pe scaun, asta pe la gara de N, deci am indurat ceva priviri si probabil si injuraturi biblice si evlavioase, cum fac babettele, observ ca toti de pe randul pe care stateam erau tineri intre 16-17 si 35 de ani, toti cu casti in urechi. Nu mai stiu pe unde, in metrorex sau RATB, erau niste afise cum ca normele bunului simt nu permit ascultarea muzicii la casti in transportul in comun.. da, suntem o gloata de nesimtiti cu totii.. nu aia care ne fac avansuri printre dinti stricati, respiratii alcoolice, mirosuri insuportabile si cel mai rau, printr-o nemarginita cretinitate. Nu ei, aia nu au nesimtirea din dotare sa asculte muzica la casti in transport. Draga tanti babette, generatia asta tanara duce tara in prapad.. parol!

Trecem la alte lucruri interesante in metrou (daaaaaa existaaaaa) si postam un filmulet preluat de pe blogul lui Gogu Kaizer, blog pe care JEh il recomanda cu nemarginita si dubioasa deja caldura. Enjoy!

 

Dear Mom strikes again April 22, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 12:27 pm

Ziceam eu ceva de un colet care vine la un ‘orificiu postal’.. mi-am comandat o trusa de poker, deoarece JEh has the obsession!! (voce groasa pe fundal: Muahahahahahaaaa!!!). Toate bune si frumoase, la cat de ciudatica si voioasa este ea, nu-i de mirareca arunca cu bani in asa ceva. Si da-i sa le incerce mai pe seara cu Kiddo. Jucara ei ce jucara, chipsurile zdranganeau imbietor si ce nu stia JEh si nici macar prin vise nu-i trecea, este ca mreaja jocului si clinchetul fin al jetoanelor urmau sa aibe repercursiuni asupra altor persoane nebanuite de o asa atractie fatala. Si da, am castigat, dar cu greu, Kiddo stie cum sta treaba cu pokerul.

In acea dimineata frumoasa de primavara, pasarelele ciripeau in voie, (in spatele blocului dar JEh are balcon la sosea si nu aude decat traficul voios de dimineata), soarele stralucea neobstructionat de norul de cenusa vulcanica (dar JEh il observa pe blocul de vis a vis, ca la ea nu bate prea mult dimineata) si oamenii isi zambeau prietenos pe strada (crede JEh, ca de la etajul ei nu se vad decat scafarlii si se aud injuraturi, claxoane si invitatii la cafele sau altele, facute foarte publice… probabil de la vecinii de jos). Eroina noastra isi pune tacticoasa cafeaua in cana, isi aprinde un bat si citeste ceva stiri pe telefon. Cum ii sta obiceiul, Dear Mom o acompaniaza si comenteaza pasnic cele intamplate in ultima vreme, sau face publice niste initiative pertinente in domeniul culinar. Uneori chiar participa activ la aburelile pe care le graieste JEh, sub influenta somnului. Nimic nu prevestea totusi cu ce domeniu de dezbatere se va afisa Dear Mom in acel moment pasnic si firesc al cursului vietii. JEh isi duce lin cana spre gura, mireasma cafelei o inconjoara si simte cum realitatea incepe sa se intipareasca in mintea ei, in timp ce reveria somnului dispare vazand cu ochii cum cafeaua neagra (desi era mai deschisa ca avea lapte, dar da bine la poveste) urmeaza sa puna stapanire pe intreaga ei fire si Dear Mom i-o tranteste: ‘Ia invata-ma poker..’ JEh este trezita prematur la starea de veghe si, clipind o data, sau de doua ori, departeaza cana astfel incat sa se afle la o distanta considerabila de ea si incepe sa rada subtil dar cu asa o pofta, de-ti venea sa razi si tu de rasul ei, sau sa iesi din camera. Dear Mom o privea insistent. Atunci cand JEh isi potoli setea de ras, cu o gura de cafea la bord, incepe sa ii povesteasca lui Dear Mom cum e cu pokerul si de asemenea ia cartile sa ii exemplifice. Joaca de asemenea si cateva maini. JEh a avut insa grija sa specifice si ce rol joaca jetoanele si cam cat de fun este sa le zdrangani. Dupa juma’ de ora de jucat fictiv cu jetoane, Dear Mom se ridica, adopta o alura matura si decisa, intimidanta daca ai avea sub 14 ani si decreta imperativ, cum ii sade ei bine: ‘Deseara cand vii de la birou, jucam cu jetoane. Daca vrea si tactu (aka Good Old Dad aka uite ce-a facut tactu) bine, daca nu iara bine!’

JEh ajunge cumva la birou si da cu digitii in tastatura in legatura cu, pentru ca a realizat ce monstru a creat.

Nota: familia mai tanara si prietenii lui JEh, precum si jumatatea ei intitulata generic Kiddo BF, joaca poker on a regular basis. JEh detine un cont online pe care presteaza. Cateodata JEh joaca pe bani.. in ultimul timp mai des. De aceea JEh considera ca, fiind un monstru si ea, a ajutat la nasterea altuia. De asemenea JEh ar dori sa precizeze ca acest joc de societate poate creea dependenta si nu se considera responsabila pentru eventualele probleme de sanatate sau financiare ale cititorului acestui blog si ca are cont pe FullTilt si poate da invitatii daca i se cere. Pentru efecte neplacute, consultati psihologul din dotare sau cardul propriu.

 

..niste aberatii April 19, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 8:23 pm

- JEh ii citeste un email lui Kiddo prin Skype, care, in spusele ei, suna cam asa:

Buna ziua,

Coletul dvs. a fost expediat astazi prin Posta Romana si va ajunge la ‘orificiul’ postal de care apartineti in 3-4 zile lucratoare.

Moment in care JEh, surprinsa peste masura de ceea ce citise, izbucneste intr-un ras apocaliptic. Si rade… cam mult.

JEh: Iarta-ma ca rad in halul asta.. (dinspre Kiddo nu se auzea nici musca)

Kiddo: Stai linistita si eu rad, da mai incet..

JEh: nu rad tare, e microfonul asta bun..

And the laugh went out for days until it finally killed her.. se spune ca, daca esti noaptea intr-o posta si este foarte liniste, poti auzi rasul ei, dainuind pe vecie, bantuind coridoarele reci, goale si insuficient de tehnologizate ale Postei Romane…

The end.

BTW

 

.. continuarea maximelor de primavara April 15, 2010

Filed under: Maxime — sareasipiperul @ 12:34 pm

Daca nu am bani sa dau la preot sa ma casatoreasca, sunt pacatos?

 

Am auzit una buna… April 15, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 11:48 am

… apoi mai acu ceva vreme, dar acuma abia mi-a tercut iara aievea prin crestet. Cum ca cica, parca, ar cam vrea sa inchida hipermarketurile duminica.. Pai da ca cica, precum ca, ar trebui sa, poate, incurajeze cumpararea de produse romanesti (alea verzi in mai ales) dn piete, stiti voi, de la tarabe, de la tarani. Precum JEh isi bate uneori mintea cu treburi inutile, iata ca acest gand a stagnat putin in mintea ei, a facut un ocol, 2 ocoli si 3 ocoale si i-a dat oaresce dureri de masele. Sa ne gandim putin, asa cum putem:

Bun, tot omul munceste de luni pana vineri, asta daca nu e barosan, bo$$, politician, you know.. Apoi se duce vinerea seara sa faca cumparaturi? mmmmneah, baga un film de pe torenti si sparge seminte cu Bo$$ Ene pe la jumatea filmului.. Vine sambata si o parte din ei se duc la hipermarket, ca la tarani, culmea au adus aia numai turcisme, capsuni dinalea de zici ca manci mere padurete si rosii care nu ca n-au gust, au unul dubios deja de cam naspa… aaaah da, sunt si scumpe ale dreaq, sunt de import. Ma duc la magazin ca dinalea au si ei doar, numai ca mai ieftine.. ma mai uit si pe la ceva sampon, sapun, curpapir si apoi dau o raita pe la carti si CD-uri si cred ca daca ma chinui ma uit si la reducerile de la toale. In aproximativ 2 ore sunt inapoi cu portbagajul sau sacosile pline. Jumatate din cetatenii tarii se duc sambata la hipermarket sa cumpere mici si carbuni ca deh, tare bun e un gratar, ar trebui facut emblema, parol. Apoi Duminica, jumatatea de oameni de care vorbeam cu gratarul de sambata,  se duc la hipermarket din lipsa de obiecte in frigider, deoarece se stie, duminica e zi moarta, si Dumnezeu tot asta a zis, n-ai ce face, stai naiba potol, ia-ti de mancare si de ce-ti mai trebe, las’ asipratoru ce-ai cu el? stai mai pacatosule asezat.. Bon. Dilema…Ce mai fac cumparatorii de duminica, duminica? Se duc la tarani? s-avem pardon mon cher, ori ti-e frica sa cumperi din motive de igiena precara si calitate indoielnica, ori ti-e frica sa cumperi din motiv de pauza in portofel.

Si ma gandeam ca dragii nostrii puliticieni au scos bula saptamanii, cum ca asa ar ajuta ei productia romaneasca, aia care nu are alocate fonduri suficiente, aia pe care nu da nici unu din ei 2 bani, aia facuta de taranii aia care au ramas fara majoritatea pamantului si tot aia pe care unii tarani habar nu au cum sa o faca cu cap, ca nu au informatia necesara sa afle ca exista bade niste trebi care te-ar ajuta, una cica ii zice ceva la modul ‘sa irigi pamantul’..

Si JEh zice ca nu crede ca i-ar placea sa se intample asta si spera la ce e mai bun pe lumea asta si totodata, ca e vreun deputat cu vreo conexiune prin hyper si super marketuri, ca asta e singura solutie in glumita noastra de tara.

Heidy pa!

 

How to train your dragon April 13, 2010

Filed under: Muvizzzz — sareasipiperul @ 1:21 pm

(Ai mah grija la spoilere)

Intr-o zi aniversara, JEh si Kiddo s-au indreptat spre cinema cu intentia bine stabilita sa vaza ‘filmu ala cu dragonu!’ Si merem la 3D si vedem minunatie de film. Apoi tare simpatic e filmu cesta!!!!!

Se facea ca era un sat de vikingi undeva si aveau ceva probleme cu niste dragoni care le tot furau oile si ce mai era trebuincios la foame prin sat. Si, de vikingi ce erau ei, tot se luptau cu dragonii. Cine omora unu era bo$$ calumea, avea femei si finante si il iubeau zeii. Apoi Bo$$u satului avea si el un plod, dar necaz mare, cica era firav de felul lui, nu prea stia cu armele si colac peste pupaza, nici nu avea accent de viking. Si asta micu face el cum face de prinde un dragon, al mai fioros si al mai periculos dintre toti. Si cum il gaseste el asa imobilizat, cum il rapusese la pamant, cica da sa-l omoare. Da nu putu, ca avea asa niste oculuti maaaari si faaaaaini dragonelu asta, de-ti vine sa dai catelu sa iei un dragon dinasta, tare simpatica era fiara. Si, in scurt timp, ce sa vezi ca se imprietenira. Asta micu cu oculuti mari asa de simpatic cum era el, din cauza cazaturii isi rupsese coada si nu mai putea pilota ca ailaltii, asa ca nu putea sa se ridice prea mult de la pamant. Pustiulica asta vikingu fara accent se puse sa ii repare coada si, cand nu se astepta nimeni, incepu sa zboare cu dragonu prin vazduhuri, de-ti tresalta inima cand ii vedeai. Se mai intampla ceva action si se prind satenii ca asta avea pet un ditai dragonelu si nu le pica prea ok. Bo$$u vikingilor, tasu’, il ia pe Far’de’dinti (ca asa il poreclise pustiu pe dragon) sa ii arate cuibu si sa ii omoare pe toti. Eh, ce sa vezi cand ajung acolo dau peste alt necaz, dar asta o sa vedeti voi la cinema ce si cum. Asa ca las review-ul asta mai scurt ca nu vreai sa spoilesc prea mult ;) .

Final Score: JEh si Kiddo digged it a lot!!!! Must see!

 

To da bi da best April 13, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 1:02 pm

To sa ai ceva la hand you trebuie sa make wealth cu ce you have la indehand.. spre exemplu, poti sa try sa singing, but cateodata e cam boring si nu este sure daca te place the audience, because daca nu ai sexy, nu ai nothing, chiar daca have niste skill. Nu este necessary nici even sa think la prea multe, because devine si mai scary. Si daca nu poti sa singing, e de preferable if you look bine, dar again, nu este necessary sa te gandesti la a lot pentru ca nu mai is prea funny.

Daca nu can nici siging nici look good, poti sa can sa intri in politics. All iti trebuie este a little tupeu si mult skill in talking sau cum spune some, sa ai parrot. Nu iti need nici macar highschool diploma, nici logic, nici habar, nici sa try sa change ceva, nici sa have intentii good, nici sa fi correct, nici sa know inglish.

Si if nici these nu merg.. pursuit niste fericire ca noi the rest si ca nenea care singing aici in my new song preferat.

Kiss-uri!

 

D’alea de nu prea se zic April 8, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 2:11 pm

Pai da ma gandeam asa ca, uneori, incercam sa ascundem lucruri evidente, lucruri pe care le face orice om si mai ales noi femeile incercam sa imbracam totul intr-un ivelis artificial dar nice. Nu stiu de la ce deriva aparentele astea, dar cert este ca toti (toate) le folosim.. si sa dam si niste exemple, ca tot parca incep fiecare post precum din plop, cam asa..

Stam peste noapte la the significant other, cu care suntem in relatie de putin vreme. Vine inevitabil momentul ‘trebuie sa ma duc la baie..’ 0:) Si nu de putine ori se intampla ca bazinul sa fie din acela, de care il uram cu toatele, care are o asa forma incat te obliga sa adopti oaresce pozitii contorsioniste, desprinse din lectiile de Yoga, numai ca sa nu se auda decat zgomotul timpului trecand aievea peste noi. De ce ne chinuim in halul asta? Pai, ce sa stie celalalt ce facem. E destul de evident ce facem, cum este destul de evident ca toti trebuie, la un moment dat in viata noastra, sa facem ce trebuie sa facem dpdv biologic. Drept urmare, JEh ma gandesc in felul urmator: orice baie ar trebui prevazuta cu un sistem audio care sa acopere oaresce sunete, eventual cu o muzica de lift ceva si cel mai important, sa aibe boxele montate pe exteriorul usii, astfel incat ascultatorul sa nu ramana decat incantat la trecerea fugitiva prin dreptul baii, nebanuind ce activitati dubioasa se desfasoara in interiorul camerei. Cu asta cred ca am rezolva multe probleme, precum carceii, durerile membrelor, discomfortul psihic si altele.

Ramanem la partea cu ‘ramas peste noapte la the significant other’. Problemele apar in special in acele momente in care, dpdv. biologic si nu numai, ajungem la ‘the yay part’ of the night. Si aici avem mai multe variante: persoana cu care suntem nu locuieste singura, persoana cu care suntem locuieste intr-un apartament, persoana cu care suntem locuieste intr-o casa perete in perete cu un vecin. Persoanele care au norocul unui mediu singuratic de genul casa in mijlocul campului sunt excluse. De ce am mentionat aceste categorii? pentru ca de fiecare data cand momentul ‘yay’ al serii se iveste, patul trebuiesa scartaie. Dar nu oricum.. apocaliptic de evident! In primul caz situatia este clara: no ‘yay’ time tonight, in special daca minunatii colegi de locuinta sunt chiar parintii. In cel de-al doilea si al treilea caz situatia se poate remedia: use the silent mode! Si asa, incet incet, gasim un mod care sa nu deranjeze pe batranica simpatica de la etajul inferior si incepe distractia. Problema apare cand, din cauza concentrarii la decibelii creati, numai la alalalt nu mai sta gandul.. si bineinteles la propria persoana in momentul cand scoatem un strigat de bucurie, inevitabil, ca doar si cand primim o veste buna chitaim putin. Insa noi continuam ca deh, merge si asa, da putin mai greu. De ce ne ascundem in halul asta? Doar toata lumea o face, sau macar au facut-o cand erau in putere.. Drept urmare, JEh ma gandesc in felul urmator: antifonare totala a spatiului destinat ‘yay-time’ului…. NOT! Just do it and look ur neighbours in the eye with dignity the next day.. NOT! Do it, dar cand o vezi pe batranica, pleaca ochii, fii umil si eventual afiseaza o expresie de sincere pocaieli.. nu de alta dar incepe o teorie a chibritului care nu ai vrea sa ocupe 15 minute din viata ta… trust me…

Culmea ramanem tot la stay-ing over the night! Vine dimineata… si intram putin in fibrilatii noi fetele.. sa ne trezim inceeeeeet, sa nu terzim pe celalalt si, cu toata voiosia de care putem da dovada, sa mergem la baie si sa ne verificam moaca! Trecem repede la spalatul pe dinti ca e cel mai important, apoi dam cu cea mai rece apa posibila pe fata. Asta daca nu mai avem machiaj pe fata, ca daca facem asta putem sa speriem si pe cel mai ‘gogu’ barbat pe care il putem gasi. Eventual, daca avem o crema la indemana lasata de cu seara strategic in baie, aplicam un strat si suntem fericite ca mirosim ‘asa fain si fresh dimineata’. Cu aceeasi grija, dar cu mai putina voiosie, ne strecuram inapoi in pat si asteptam momentul in care se va trezi fat frumos si va ramane profund marcat de naturaletea de care putem da dovada. Ne asezam frumos in aceeasi pozitie si auzim: ‘ce frumos mirosi, dar nu trebuia sa faci asta neaparat’. Pai da si pe buna dreptate, toti aratam intr-un anumit fel dimineata, este ceva normal si de asteptat. Dar nu si cand esti cu persoana iubita! Drept urmare, JEh ma gandesc in felul urmator: over sleep si cand pleaca treci la actiune, ca altfel nu e f oka ;)

 

D’alea de n-au legatura April 4, 2010

Filed under: Cotidiene — sareasipiperul @ 9:50 pm

Discutie ipotetica intre 2 barbati:

Bah, ce naiba punem pe gratar?

P**a mea..

(copyright Kiddo BF)

JEh si Kiddo in pat, in toiul noptii (nu va ganditi la prostii!!)

JEh: M-ai trezit!

Kiddo:.. poate..

JEh si Kiddo vorbind la telefon.

Kiddo: Mai, a disparut nokia, nu il gasesc..

JEh: da la ce vorbesti acum?

Kiddo: ooooow right!

JEh si Dear Mom care tocmai ma trezea.

Dear Mom: Mah, e 12 fara 20..

JEh: .. asa si?

Dear Mom: E Pastele!

Cipy si Dear Mom la o discutie (daca nu stiati desi ma indoiesc, Cipy e perusul familiei).

Cipy: Sa sti ca Dana (JEh) mai musca!

Dear Mom:  :/

PS: Asta e Cipy

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.