Pai da ma gandeam asa ca, uneori, incercam sa ascundem lucruri evidente, lucruri pe care le face orice om si mai ales noi femeile incercam sa imbracam totul intr-un ivelis artificial dar nice. Nu stiu de la ce deriva aparentele astea, dar cert este ca toti (toate) le folosim.. si sa dam si niste exemple, ca tot parca incep fiecare post precum din plop, cam asa..
Stam peste noapte la the significant other, cu care suntem in relatie de putin vreme. Vine inevitabil momentul ‘trebuie sa ma duc la baie..’ 0:) Si nu de putine ori se intampla ca bazinul sa fie din acela, de care il uram cu toatele, care are o asa forma incat te obliga sa adopti oaresce pozitii contorsioniste, desprinse din lectiile de Yoga, numai ca sa nu se auda decat zgomotul timpului trecand aievea peste noi. De ce ne chinuim in halul asta? Pai, ce sa stie celalalt ce facem. E destul de evident ce facem, cum este destul de evident ca toti trebuie, la un moment dat in viata noastra, sa facem ce trebuie sa facem dpdv biologic. Drept urmare, JEh ma gandesc in felul urmator: orice baie ar trebui prevazuta cu un sistem audio care sa acopere oaresce sunete, eventual cu o muzica de lift ceva si cel mai important, sa aibe boxele montate pe exteriorul usii, astfel incat ascultatorul sa nu ramana decat incantat la trecerea fugitiva prin dreptul baii, nebanuind ce activitati dubioasa se desfasoara in interiorul camerei. Cu asta cred ca am rezolva multe probleme, precum carceii, durerile membrelor, discomfortul psihic si altele.
Ramanem la partea cu ‘ramas peste noapte la the significant other’. Problemele apar in special in acele momente in care, dpdv. biologic si nu numai, ajungem la ‘the yay part’ of the night. Si aici avem mai multe variante: persoana cu care suntem nu locuieste singura, persoana cu care suntem locuieste intr-un apartament, persoana cu care suntem locuieste intr-o casa perete in perete cu un vecin. Persoanele care au norocul unui mediu singuratic de genul casa in mijlocul campului sunt excluse. De ce am mentionat aceste categorii? pentru ca de fiecare data cand momentul ‘yay’ al serii se iveste, patul trebuiesa scartaie. Dar nu oricum.. apocaliptic de evident! In primul caz situatia este clara: no ‘yay’ time tonight, in special daca minunatii colegi de locuinta sunt chiar parintii. In cel de-al doilea si al treilea caz situatia se poate remedia: use the silent mode! Si asa, incet incet, gasim un mod care sa nu deranjeze pe batranica simpatica de la etajul inferior si incepe distractia. Problema apare cand, din cauza concentrarii la decibelii creati, numai la alalalt nu mai sta gandul.. si bineinteles la propria persoana in momentul cand scoatem un strigat de bucurie, inevitabil, ca doar si cand primim o veste buna chitaim putin. Insa noi continuam ca deh, merge si asa, da putin mai greu. De ce ne ascundem in halul asta? Doar toata lumea o face, sau macar au facut-o cand erau in putere.. Drept urmare, JEh ma gandesc in felul urmator: antifonare totala a spatiului destinat ‘yay-time’ului…. NOT! Just do it and look ur neighbours in the eye with dignity the next day.. NOT! Do it, dar cand o vezi pe batranica, pleaca ochii, fii umil si eventual afiseaza o expresie de sincere pocaieli.. nu de alta dar incepe o teorie a chibritului care nu ai vrea sa ocupe 15 minute din viata ta… trust me…
Culmea ramanem tot la stay-ing over the night! Vine dimineata… si intram putin in fibrilatii noi fetele.. sa ne trezim inceeeeeet, sa nu terzim pe celalalt si, cu toata voiosia de care putem da dovada, sa mergem la baie si sa ne verificam moaca! Trecem repede la spalatul pe dinti ca e cel mai important, apoi dam cu cea mai rece apa posibila pe fata. Asta daca nu mai avem machiaj pe fata, ca daca facem asta putem sa speriem si pe cel mai ‘gogu’ barbat pe care il putem gasi. Eventual, daca avem o crema la indemana lasata de cu seara strategic in baie, aplicam un strat si suntem fericite ca mirosim ‘asa fain si fresh dimineata’. Cu aceeasi grija, dar cu mai putina voiosie, ne strecuram inapoi in pat si asteptam momentul in care se va trezi fat frumos si va ramane profund marcat de naturaletea de care putem da dovada. Ne asezam frumos in aceeasi pozitie si auzim: ‘ce frumos mirosi, dar nu trebuia sa faci asta neaparat’. Pai da si pe buna dreptate, toti aratam intr-un anumit fel dimineata, este ceva normal si de asteptat. Dar nu si cand esti cu persoana iubita! Drept urmare, JEh ma gandesc in felul urmator: over sleep si cand pleaca treci la actiune, ca altfel nu e f oka